Fără zăpadă sau cu zăpadă - trei ieşiri în trei zile la Câmpulung

Când am plecat la Câmpulung pe 24 decembrie nu ştiam exact cum va fi vremea până pe 3-4 ianuarie, aşa că am luat cu mine şi mtb-ul şi schiurile de pârtie şi schiurile de tură. Bicicleta vroiam s-o las acolo oricum, pe timpul iernii, păstrând numai ciclocrosul în Bucureşti pentru eventuale ture de şosea, când va fi uscat sau mers la serviciu ocazional.
Ideal ar fi fost să existe un strat consolidat de zăpadă pe pârtia de la Chilii, apoi câteva zile fără ninsoare ca să ies cu bicla, apoi ninsori ţepene de pe 28 până de Revelion.
Realitatea a fost un pic alta, dar cât se poate de favorabilă: pe 25 niciun pic de zăpadă, pe 26 vreme călduţă, numai bună de biclă, pe 27 a început să ningă, pe 28 a mai nins dar s-a cam oprit seara, pe 29 zăpada era spre topire în oraş, iar pe 30 în Iezer era puţină dar totuşi constantă, permiţându-ţi sa mergi pe schiuri, mai puţin prin pădure.

În concluzie, după Crăciun şi mâncărurile/băuturile aferente, pe 26 am vorbit cu Edi să ieşim la o tură cu biclele (el a şi plecat din Câmpulung pe 27).

În drum spre Măţău, dinspre sud, prin satul Poienari. În medie, o urcare pe Măţău are cam 500 metri diferenţă de nivel (de la ~520 m la 1018 m).

Am băgat un oarecare sprint pe urcare, însă toxinele au început să iasă prin corp cam cu mult spor, aşa că am redus un pic motoarele. Vremea era superbă, iar în vârf vizibilitatea îţi permitea să vezi totul de jur împrejur.

Iezerul, plin de zăpadă. Abia aşteptam revelionul pentru o tură pe schiuri pe muntele cel mai apropiat de sufeltul meu.

După o coborâre pe şosea, la viteză maximă, mai dăm o urcare, de data asta off-road, prin satul Chilii. Cu ocazia asta trecem şi pe la pârtie, unde mă conving personal că nu se poate schia nici în cel mai nebunesc vis.

În sfârşit, pe 27 începe ninsoarea şi mă face să sper că voi reuşi să şi schiez până de Revelion. Chiar dacă ninge încă de dimineaţă, îmi dau seama că nu e destulă zăpadă pentru a ieşi cu schiurile, dar atmosfera e plăcută şi nu trebuie să o conving prea mult pe Kiki să ieşim la o alergare prin zăpadă. Va fi, de asemenea, şi un antrenament pentru tura pe schiuri din Iezer, pe care o aveam în plan de Revelion.
Aşa că după ce îl culcăm pe Vladi, pe la 3 şi ceva ieşim la o tură pe dealurile de lângă Grui, cartierul unde stă Kiki, în Câmpulung.

În urcare spre vf. Măgura.

A fost o alergare lejeră şi utilă, deoarece în ultimele două săptămâni alergasem doar de creo două-trei ori, în plus ajung destul de rar să alerg în zone cu diferenţă mare de nivel.
De asemenea, asta cred că a fost prima alergare montană împreună cu Kiki - până acum am ieşit la alergat doar în parc.



Sper să se mai repete astfel de ieşiri... din păcate e cam greu să-l lăsăm pe Vladi singur la Bucureşti şi să mergem pe la munte, cel mai la îndemână este tot când suntem la Câmpulung.

Pe 28 decembrie zăpada continuă să cadă, aşa că hotărăsc că e timpul să ieşim la o tură cu schiurile. Cum încă nu e destulă zăpadă ca să acopere mulţumitor pârtia de la Chilii, mergem tot în zona dealului Măgura.
Pentru Kiki aveau să fie primii paşi pe schiul de tură, lucru foarte necesar, având în vedere că în câteva zile vroiam sa mergem în Iezer. Aşa că mergem cu maşina cam 5 minute din Grui spre Măgură, şi unde se termină ultimele case ne oprim pentru echipare.

Mateiaşul (guguloiul din mijloc) şi Leaota (dreapta, plan mai depărtat).

Kiki s-a simţit foarte bine în clăparii de pârtie model mai vechi, cu 2 clape pe care i-a luat acum trei ani şi nu mai e nevoie (deocamdată) să-şi achiziţioneze şi o pereche de clăpari de tură, care costă foarte mult, în general.
Echipamentul constă din: clăpari - 70 de lei, schiuri+legături Silvretta 404 - 150 de lei, piei de focă - 300 de lei (noi), sau 150 de lei (SH) şi beţe - ce găsim prin casă (beţe de schi, telescopice sau de schi fond).
Mai mult decât o tură de schi-alpinism, ieşirea asta a fost una de cross-country pe schiuri de tură - bălăureală printre pomişori, pe teren mai mult drept.
Kiki a învăţat manevrele de bază şi deplasarea pe schiuri de tură, la care s-a descurcat foarte bine, părând să stăpânească mişcarea în mod natural.